Regatul Franc sub dinastia Merovingiană

Creştinarea regelui Clovis

Francii, conglomerat format de populaţiile  germanice din zona Rinului inferior, folosiţi de ultimii reprezentanţi ai autorităţii romane impotriva celorlaţi barbari in cursul veacului al V-lea.Prim rege la anul 500 Clovis, trece de la păginism direct la creştinism a creat premisele sintezei rapide dintre franci şi populaţia galo-romană, condiţie a solidităţii statului franc.

In doar două decenii din jurul oraşului Cambrai, intr-un puternic regat ce se intindea de la Rin pană la Pirinei. dupa  confruntarea finală cu vizigoţii pe care-i infrange la Vouille (507) şi ocupă părţile de la sud şi vest de Loara ale regatului vizigot.

Soţia lui Clovis împarte regatul celor patru fii, conform obiceiurilor francilor

Acordarea titlului de consul la Constantinopol Urmaşii lui Clovis au reuşit să continue expansiunea teritorială a statului franc, supunand teritoriile de la răsărit de Loara, regatul burgund, Provence, iar la est de Rin şi-au impus protectoratul asupra Thuringiei, Alamaniei şi Bavariei. Luptele pentru putere dintre nepoţii lui Clovis -  forma celor trei regate merovingiene:Austrasia (in est), Neustria (in vest) şi Burgundia (in sud-est)

Datorită unei succesiuni de regi slabi şi a epuizării păminturilor pe care le dăruiseră pentru a-şi asigura fidelitatea aristocraţiei, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanţi ai ei,"regii trindavi" lăsaseră majordomilor conducerea regatului. Pipinizii aveau domenii importante in zona Belgiei actuale şi reprezentau marea aristocraţie francă din nord, ceea ce explică şi treptata consolidare a puterii lor. Carol Martel (719-741) consolidează poziţia familiei şi işi sporeşte prestigiul prin infringerea arabilor, ce efectuau raiduri in Occident, la Poitiers (732).

Pepin cel Scund (majordom intre 741-751) hotărăşte să transforme puterea efectivă pe care o deţinea intr-o regalitate de drept cu - sprijinul papei de la Roma, ameninţat de longobarzi.

In schimb, in 751 legatul papal il unge pe Pepin rege, consfinţind astfel inlăturarea ultimului merovingian.In 754, Papa in persoană il unge din nou ca rege pe Pepin, impreună cu soţia şi cu cei doi fii, ceea ce conferea o şi mai mare legitimitate noii dinastii.

Ştiinţa şi tehnica în slujba războiului

Până la Primul Război Mondial, o mulţime de invenţii au apărut: telegraful, motorul
cu combustie internă, aeroplanul şi submarinul purtător de torpile.

 Avionul a devenit  armă foarte eficientă, pentru recunoaştere, pentru vânătoare (urmărirea şi distrugerea altor avioane în zbor) şi pentru bombardament sau  transport de persoane şi materiale.Avioanele de recunoaştere observau de sus poziţiile inamicului sau făceau fotografii aeriene. Avioanele de bombardament puteau arunca din aer bombe de până la 1.000 de kilograme.
Pe parcursul războiului au fost construite 200.000 de avioane şi 250.000 motoare de avion.

În anul 1915, presa britanică a denumit „Năpasta Fokker” avioanele piloţilor germani care permiteau executarea focului prin pasul elicei. Aliaţii au fost practic „orbiţi” de aviaţia germană.

În 1914, Germania deţinea 48 de submarine, dintre care doar 29 erau operaţionale , însă era  depăşită numeric de Marea Britanie, care deţinea 77  submarine funcţionale. Blocada maritimă a Germaniei organizată de forţele Antantei a început să aibă un efect puternic asupra moralului şi productivităţii germane. Ca rezultat, în februarie 1917, liderii militari germani au reuşit să‑l convingă pe CancelaTheobald von Bethmann-Hollweg să declare războiul submarin total, cu scopul de stopa alimentarea forţelor britanice.Folosirea pe scară largă a submarinelor, în special de către Germania,
a determinat flota engleză să ia măsuri suplimentare : tunurile şi torpilele.Marea Britanie şi Germania  deţineu cele mai importante flote.Vasele mari au fost dotate cu aparate de radiocare facilitau descoperirea submarinelor inamice.

Pentru a întrerupe războiul de tranşee şi a înlocui cavaleria pe câmpul de luptă, pe Frontul de Vest au fost folosite primele "care de asalt" în anul 1916.Se pare că atât ruşii, cât şi germanii   pregăteau această invenţie de câţiva ani, însă englezii au materializat  proiectul unui car de luptă capabil să se opună redutabilelor mitraliere, pe care l-au numit "tank".Atât tancurile, cât şi mitralierele  erau greoaie şi au necesitat perfecţionări, dar s-au impus spre finalul războiului, de ambele părţi.Francezii au introdus carul de asalt Renault, devenit "generalul tanc" care i-a învins pe germani în 1918.

Folosit întâi pentru survolarea Mării Nordului şi zonei Baltice, Zeppelinul a ajuns din 1915 o armă de război importantă pentru germani:era destul de rapid şi avea multiple avantaje: putea transporta
mai multe mitraliere, avea un încărcător de muniţie foarte mare şi o rezistenţă şi mai mare. În 1915, două zeppeline au lansat 24 de kg de explozibil asupra unor oraşe din Anglia.

În Primul Război Mondial au loc primele bombardamente aeriene din istorie, cu efect psihologic devastator asupra populaţiei civile. În jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili, în timp ce în al Doilea Război Mondial procentul acestora va fi de 50%.
Automobilul  a devenit indispensabil: nu era legat de un itinerar precis, nodurile de cale ferată fiind tot mai frecvent vizate de aviaţie; capacitate mare de a evita un obstacol.De aceea  sute de mii de automobile au fost folosite în scopuri militare.

Toate aceste noi tehnologii necesitau o cantitate din ce în ce mai mare de combustibil:dacă în anul 1900 producţia mondială de petrol era de 20 milioane de tone, în anul 1913 s‑a ridicat
la 51 milioane de tone. Cel mai mare producător din lume era SUA cu 9 milioane de tone
în 1900 şi 23 de milioane în 1913. În anul 1912, după SUA, urmau în ordine Rusia şi România.
Remarcabil este faptul că în anul 1907, ţara noastră a produs 1.129.297 tone, iar în anul
1912 1.806.942 tone de petrol.
Războiul total  includea o mare varietate de aparate, tehnici şi metode prin care se urmărea anihilarea inamicilor şi scurtarea războiului.
Utilizarea armelor chimice nu era o premieră în istorie. Între gazele folosite pentru producerea de pierderi părţii adverse au fost identificate clorul, bromul, hipoazotitul, anhidrida sulfuroasă. Anglia a produs în anul 1915 circa 200.000 tone clor industrial, Franţa 60.000 tone, iar Germania 100.000 tone.Armele chimice au fost „vedeta” Primului Război Mondial, fiind folosite pe scară largă în o serie de bătălii, provocând o imensă panică şi 1.300.000 victime (100.000 combatanţi morţi pe câmpul de luptă şi sute de mii de oameni rămaşi pentru totdeauna cu afecţiuni respiratorii sau urme de arsuri). Protecţia împotriva substanţelor toxice de luptă a constituit o preocupare din ce în ce mai mare:pentru protecţia colectivă au fost amenajate adăposturi contra gazelor; englezii foloseau în interior ventilatoare de mână sau aparate speciale pulverizatoare de soluţii neutralizante; adăposturi închise cu pânze; porţiuni de tranşee acoperite.Pentru protecţia individuală s‑au confecţionat ochelari speciali şi măşti pentru protecţia căilor respiratorii

 În Primul Război Mondial s‑a folosit şi arma biologică. Au fost descoperite laboratoare clandestine în care erau cultivaţi agenţi biologici ca antraxul . Toate armatele combatante erau dotate cu cai, care au devenit ţinta predilectă a adversarilor.De asemenea, numeroase epidemii au făcut ravagii în rândul soldaţilor.

Armamentul folosit în război  a fost extrem de divers, de aceea echipamentul militar s-a modificat pentru a răspunde noilor provocări.

Primul Razboi Mondial (1914-1918) a schimbat vieţile tuturor, de la monarhi, la soldaţi ,până la copii.Toţi  oamenii s-au confruntat cu temeri, cu lipsuri materiale şi dureroase pierderi.

Statutul României până la Primul Război Mondial

Imediat după proclamarea independenţei de stat, la 9 mai 1877, România s-a adresat ţărilor europene, explicând că “poporul e ferm hotarât  să-şi apere cu armele drepturile sale “.În decursul operaţiunilor de la sudul Dunării, armata română a înregistrat aproximativ 10.000 de victime din rândul soldaţilor. 

Atitudinea celorlalte state  a variat, însăşi Rusia considera că  recunoaşterea internaţională a independenţei României  trebuia acceptată de “ansamblul puterilor europene”

La 19 februarie /3 martie 1878, tratatul de pace ruso-turc încheiat la San Stefano  recunoştea independenţa României , însă ignora  contribuţia decisivă a acesteia la câştigarea războiului.Reprezentanţii diplomatici români au cerut să fie admişi la lucrările celui de-al doilea Congres de pace, la Berlin (1/13 iunie-1/13 iulie 1878), unde au obţinut   independenţa ,  conditionată  de acordarea cetăţeniei tuturor supuşilor, fără deosebire de religie. Cererea României de a participa la tratative a fost respinsă , însă I.C. Brătianu si M.Kogălniceanu au fost acceptaţi să  prezinte revendicările ţării.România a obţinut Delta Dunării , Insula Şerpilor şi Dobrogea , în schimbul cedării sudului Basarabiei(judeţele Cahul , Ismail şi Bolgrad ) către Rusia.

 Din anul 1880, autorităţile române au emis Legea de organizare a Dobrogei, în conformitate  cu potenţialul economic şi strategic al acestei provincii, locuită de  aproximativ  20.000 de români şi de numeroşi turci şi tătari, de religie mahomedană.

Noul statut  internaţional al României a întărit prestigiul ţării şi al conducătorului, care judeca astfel însemnătatea momentului din mai 1881 “România a crezut că este necesar şi conform cu întinderea, cu însemnătatea şi cu puterea dobândită şi manifestată prin acte neîndoielnice...de a se proclama regat. 

Nu doar pentru mine personal, ci pentru mărirea ţării mele primesc titlul..”

După participarea la Al Doilea Război Balcanic (1913 ), România a găzduit tratativele de pace de la Bucureşti, obţinând zona de sud a Dobrogei, Cadrilaterul (viitoarele judeţe Durostor şi Caliacra). Ostilitatea diplomatică a Bulgariei şi a Austro-Ungariei a împins-o spre ca în Primul Război Mondial să intre de partea Rusiei, Franţei şi Marii Britanii.

Secolul al XIX-lea , prin ochii fotografilor

Arta  este o îndeletnicire care necesită timp şi dedicaţie, de aceea până în epoca modernă artiştii au stat sub protecţia  celor puternici şi capabili să-i susţină financiar.Această "umbrelă" le-a permis  pictorilor, sculptorilor sau poeţilor să-şi pună în practică ideile, dar în aceaşi timp i-a constrâns să accepte sugestiile  generoşilor "mecena".În epoca modernă,ideile   inovatoare s-au răspândit cu repeziciune , iar unii artişti mai rebeli nu s-au mai mulţumit să creeze opere pe gustul suveranilor şi al nobilimii.Sătuli să mai creeze portrete la comandă sau să înfăţişeze scene mitologice, reprezentanţii noiii generaţii au ieşit la lumină, la propriu şi la figurat.Între timp, progresele ştiinţifice   au permis pentru prima oară captarea unor imagini.Ideea că se pot capta imagini cu ajutorul unei cutii mari era cunoscută de mult timp, însă nu fusese încă descoperit suportul adecvat pentru a le imprima.
Pe la 1826 s-a obţinut o primă fotografie  a unui colţ din natură, însă imaginea era neclară , în ciuda timpului de expunere de 8 ore.Abia în anul 1839, eforturile concertate ale francezilor Niepce si Daguerre s-au concretizat în obţinerea unui procedeu de a capta imaginile din natura folosind plăci din argint, care erau developate apoi cu ajutorul vaporilor de mercur si al unor săruri, devenind permanente.Daguerre însuşi  fusese iniţial pictor.

Invenţia numită "dagherotip" a fost prezentată membrilor Academiei Franceze, iar metoda a devenit o proprietate a statului francez.
Fotografiile astfel obţinute se obtineau în numai 20 minute ,  şi erau mult mai precise.Cu ajutorul acestei tehnici, au fost fotografiate treptat peisaje, naturi statice, obiecte de artă şi apoi personaje.






Fotografiile au devenit populare .Cu ajutorul lor au fost imortalizate personaje celebre ale istoriei moderne, altele prezintă aspecte inedite şi zone exotice, într-o manieră mult mai degajată decât arta oficială.
Iata-i  pe Daguerre şi pe  nişte membri ai familiei sale.

 Viitorul preşedinte SUA, Abraham lincoln, în 1846.Iată-l apoi în vizită pe front în timpul războiului civil (1861-1865), care va decide soarta sclavilor negri de pe plantaţiile sudiştilor.

 

 In această sângeroasă confruntare, anumiţi oameni îşi riscau viaţa pentru a-i elibera pe sclavi, trecându-i clandestin spre statele din nord, industrializate, care  le ofereau locuri de muncă în fabrici.

Femeia din stanga a acţionat ca spion , iar bărbatul a fost combatant în timpul războiului de secesiune

 In Australia, sunt fotografiaţi aborigenii pe  care coloniştii englezi i-au marginalizat.

In Japonia, sub presiunea americanilor, a inceput la sfârşitul secolului al XIX-lea o noua epocă, Era Meiji,marcată de adoptarea modelelor Occidentului european.Astfel, Japonia  a devenit cel mai avansat stat din Orient.

            

Poftiţi la Expoziţie!

Jumătatea secolului al XIX lea aduce cu sine schimbări majore în viaţa oamenilor, vechile tradiţii sunt treptat abandonate, pentru a face locului spiritului nou care insufleţeste  revoluţia europeană de la 1848 şi are ecouri pe toate continentele.
Revoluţia industrială trece printr o noua fază, care transformă radical şi spaţiile publice .

În anul 1851 se desfăşoară la Londra Expoziţia Universală în uimitoarea construcţie din lemn,  fier şi sticlă, numită Crystal Palace.Aceasta era o realizare uimitoare , o ilustrare a geniului ingineresc care va face mai târziu posibilă apariţia zgârie norilor pe cerul New York ului.Maiestuoasa construcţie din Hyde Park  , care acoperea un spaţiu de peste 90.000 mp , a stârnit deopotrivă uimirea, admiraţia şi  critica contemporanilor. Acest design revoluţionar corespundea cerinţelor -în absenţa electricităţii, asigura un spaţiu extrem de luminos, cu o temperatură placută , cu costuri scăzute de construcţie şi , pe de asupra, mai era şi demontabil!

Suprafaţa imensă  a găzduit  pavilioanele ţărilor participante într-o atmosferă extrem de plăcută.
Numărul vizitatorilor a depăşit orice aşteptări, peste 6 milioane de oameni din toate categoriile sociale erau nerăbdători să  călătorească  virtual prin lume. Preţul biletelor era accesibil , astfel că mulţi oameni, asemenea reginei Victoria au  vizitat de mai multe ori fascinantul loc.
Expoziţia a avut un succes atât de mare, încât primea şi vizitatori de pe peste Ocean.Ziarele din New Zork  erau atât de interesate, încât îşi sfătuiau cititorii să dedice cel puţin o săptămână şederii la Londra.
Nu la fel de entuziasmaţi erau reprezentanţii vechii nobilimi, cărora  grupurile mari de oameni le dădeau fiori, deoarece le aminteau de  puternicele manifestaţii populare paşoptiste.
Nobilii  demodaţi nu ştiau ce pierd!
Cine ar fi ratat ocazia de a vedea în aceeaşi zi, sub acelaşi acoperiş minunăţii  ale  lumii naturale de pe toate continentele,  alaturi de noile minuni ale tehnicii?...într-o vreme când cei mai mulţi locuitori ai Europei de Est nu aveau măcar ocazia să-şi părăsească satul!
Cum India era  mandria Coroanei britanice,  exotismul acestei îndepărtate regiuni nu putea să lipsească din oferta expoziţiei.
Însăşi regina Victoria  a oferit vizitatorilor ocazia de a admira celebrul diamant Koh I Noor, despre care se spune că aduce numai neplăceri bărbaţilor care l-au purtat.

 Să ne imaginăm cum  prindea viaţă un colţ de Orient prin intermediul imensului elefant indian împăiat.

Alte exponate  reflectau noile tehnologii folosite în industrie  , în domeniul textil , al prelucrării metalelor

  Oamenii epocii victoriene  erau avizi de senzaţional, astfel că expoziţia cuprindea  şi o secţiune dedicată noilor specii descoperite , dar şi fiinţelor preistorice.Unul dintre celebrii vizitatori a fost controversatul Charles Darwin!

 
Nimeni nu se plictisea la Marea Expoziţie de la Londra, astfel ca  ea a fost mutată într-o suburbie şi a mai funcţionat până în anii  30, când clădirea a luat foc.
Sper că nu ai adormit  încă !!!

Imperiul Bizantin-Iustinian si Teodora

In secolul al VI-lea, imparatii de la Constantinopol se concentrasera deja spre zona rasariteana a Europei, deoarece erau constienti ca in Occident isi pierdusera autoritatea in favoarea noilor veniti-francii, ostrogotii, longobarzii.

Pe tronul imparatesc  a ajuns Iustinian, care a domnit efectiv intre anii 527-565, al carui nume se confunda cu intreaga epoca, deoarece fusese de tanar asociat la conducere.Calitatile sale de bun organizator si exceptionala sa putere de munca l-au recomandat pentru supranumele "imparatul cel neadormit". Întreaga sa politică externă a fost dominată de ideea recuceririi Occidentului, învreme ce activitatea sa legislativă şi administrativă urmărea să dea Imperiului reconstituit forma şi strălucirea. Modelul îi era oferit de gloriosul trecut roman.
La fel de importanta in istoria Bizantului este figura imparatesei Teodora, care a fost incoronata  o data cu sotul sau.  Procopius din Cezareea , autorul unei istorii secrete,vorbea despre originile cel putin modeste ale Teodorei:fiica unui paznic de ursi, devenita apoi dansatoare, actrita si femeie de moravuri usoare.Nimic nu a impiedicat-o sa exercite o mare influenta asupra lui Iustinian, care o adora.

Iustinian si Teodora infatisati  in mozaicurile de la Ravenna,

Amandoi impartaseau dorinta de putere si o  ambitie nestalivita.

Nimic nu o caracterizează mai bine decât cuvintele pe care le-a 

ar fi rostit în ziua în care o teribilă răscoală,ameninţa să--l răstoarne de pe tron pe

Iustinian.Acesta se pregătea să fugă, când Teodora l-a oprit prin cuvintele adesea citate:"Dacă numai în fugă e mântuirea, refuz să fug. Cei care au purtat coroana nu trebuie să supravieţuiască pierderii ei.Îmi place vechea zicală: cel mai frumos  giulgiu  este   purpura!

Recunoasteti, desigur,a luzia  despre  cel  mai cunoscut  insemn imp erial de la Constantinopol, purpura- de unde si denumirea "profirogenetilor "( cei nascuti in camera de purpura,cu pretentii la tron).

In ceea  ce  o priveste pe Teodora  , frumusetea  a  propulsat-o la tron , dar trebuie sa admitem ca  a fost  si  o  femeie extrem de inteligenta, iar istorisirile  lui Procopiu pot fi   rau intentionate.

‖

.

Giuseppe Garibaldi si romanii

Acest personaj simplu si , in acelasi timp, deosebit de interesant este unul din artizanii Italiei moderne.Cariera de marinar imbratisata de tanar l-a purtat spre calatorii in Europa de Est, astfel ca la vasrta de 27 de ani a  devenit in Odessa membru al societatii secrete "Giovine Italia", care milita pentru unificarea italienilor.

Drapelul nationalistilor italieni  inspirati de Giuseppe Mazzini

Cele mai cunoscute actiuni ale sale sunt  legate de eliberarea  teritoriilor nordice in timplul razboiului dintre Piemont si Austria in anul 1859.

La conducerea corpului sau de voluntari,

Garibaldi contribuie la unificarea cu regatul lui Victor Emanuel al II-lea a Italiei centrale, iar apoi la eliberarea sudului Italiei. Conduce cei “o mie” de voluntari  cu care execută o campanie extraordinară înfruntând armata regelui Neapolelui.  Patrioţii i se alătură în Sicilia şi el reuşeşte să cucerească Palermo şi apoi întreaga insulă, pentru a debarca apoi în Calabria.  La 7 septembrie 1860, a intrat triumfal în Neapole, singur într-o trăsură deschisă, înaintea sosirii oştirii sale, într-o atmosferă de entuziasm delirant. O lună  mai târziu, într-o istorică întâlnire pe râul Volturno, avea cedeze regatul cucerit regelui , el retrăgându-se pe o insula.

Garibladi si Victor Emanuel al II-lea

Garibaldi s-a interesat de soarta altor popoare europene oprimate si era un bun cunoscator al situatiei rasaritene.In 1877,in ajunul razboiului de independenta, ii scria unui admirator din Romania  “Mă întrebi  ce trebuie să faceţi ? Ei bine, spune tineretului român că şi voi, ca şi bulgarii, grecii, macedonenii, thesalonienii, albanezii, epiroţii şi celelalte popoare ale Orientului trebuie să combateţi sub drapelul libertăţii, până veţi goni Semiluna dincolo de Bosfor”.

De altfel , relatiile lui Garibaldi cu romanii sunt mult mai timpurii.Revolutionarul pasoptist C.A.Rosetii ii pastra portretul in redactia ziarului "Romanul", iar Garibaldi se declara cititor al acestui ziar.Garibladi primea vizitele patriotilor romani  si  marturisea ca in campaniile sale pentru unificarea Italiei fusese sprijinit de cativa romani.

Ziarele reomanesti  de la jumatatea secolului al XIX-lea se intreceau in elogii la adresa celebrului luptator pentru libertate.În noiembrie 1860, “Tribuna  Română” de la Iaşi îl numea “eroul nemuritor al Italiei”, iar 1862, ziarul "Romanul"  scria “Salutare ţie, purtător al sfântului stindard al independenţei şi unităţii naţionale ! Lumea zice c-ai căzut, sacrificiul tău însă te face mai mare decât totdeauna şi România,  care a auzit ş-a înţeles bătăile inimii tale, acum cutează a rădica vocea ei spre tine şi a-ţi zice că te recunoaşte, te respectă, te iubeşte, te veneră, te înţelege”.