Imperiul Bizantin-Iustinian si Teodora

In secolul al VI-lea, imparatii de la Constantinopol se concentrasera deja spre zona rasariteana a Europei, deoarece erau constienti ca in Occident isi pierdusera autoritatea in favoarea noilor veniti-francii, ostrogotii, longobarzii.

Pe tronul imparatesc  a ajuns Iustinian, care a domnit efectiv intre anii 527-565, al carui nume se confunda cu intreaga epoca, deoarece fusese de tanar asociat la conducere.Calitatile sale de bun organizator si exceptionala sa putere de munca l-au recomandat pentru supranumele "imparatul cel neadormit". Întreaga sa politică externă a fost dominată de ideea recuceririi Occidentului, învreme ce activitatea sa legislativă şi administrativă urmărea să dea Imperiului reconstituit forma şi strălucirea. Modelul îi era oferit de gloriosul trecut roman.
La fel de importanta in istoria Bizantului este figura imparatesei Teodora, care a fost incoronata  o data cu sotul sau.  Procopius din Cezareea , autorul unei istorii secrete,vorbea despre originile cel putin modeste ale Teodorei:fiica unui paznic de ursi, devenita apoi dansatoare, actrita si femeie de moravuri usoare.Nimic nu a impiedicat-o sa exercite o mare influenta asupra lui Iustinian, care o adora.

Iustinian si Teodora infatisati  in mozaicurile de la Ravenna,

Amandoi impartaseau dorinta de putere si o  ambitie nestalivita.

Nimic nu o caracterizează mai bine decât cuvintele pe care le-a 

ar fi rostit în ziua în care o teribilă răscoală,ameninţa să--l răstoarne de pe tron pe

Iustinian.Acesta se pregătea să fugă, când Teodora l-a oprit prin cuvintele adesea citate:"Dacă numai în fugă e mântuirea, refuz să fug. Cei care au purtat coroana nu trebuie să supravieţuiască pierderii ei.Îmi place vechea zicală: cel mai frumos  giulgiu  este   purpura!

Recunoasteti, desigur,a luzia  despre  cel  mai cunoscut  insemn imp erial de la Constantinopol, purpura- de unde si denumirea "profirogenetilor "( cei nascuti in camera de purpura,cu pretentii la tron).

In ceea  ce  o priveste pe Teodora  , frumusetea  a  propulsat-o la tron , dar trebuie sa admitem ca  a fost  si  o  femeie extrem de inteligenta, iar istorisirile  lui Procopiu pot fi   rau intentionate.

‖

.

Giuseppe Garibaldi si romanii

Acest personaj simplu si , in acelasi timp, deosebit de interesant este unul din artizanii Italiei moderne.Cariera de marinar imbratisata de tanar l-a purtat spre calatorii in Europa de Est, astfel ca la vasrta de 27 de ani a  devenit in Odessa membru al societatii secrete "Giovine Italia", care milita pentru unificarea italienilor.

Drapelul nationalistilor italieni  inspirati de Giuseppe Mazzini

Cele mai cunoscute actiuni ale sale sunt  legate de eliberarea  teritoriilor nordice in timplul razboiului dintre Piemont si Austria in anul 1859.

La conducerea corpului sau de voluntari,

Garibaldi contribuie la unificarea cu regatul lui Victor Emanuel al II-lea a Italiei centrale, iar apoi la eliberarea sudului Italiei. Conduce cei “o mie” de voluntari  cu care execută o campanie extraordinară înfruntând armata regelui Neapolelui.  Patrioţii i se alătură în Sicilia şi el reuşeşte să cucerească Palermo şi apoi întreaga insulă, pentru a debarca apoi în Calabria.  La 7 septembrie 1860, a intrat triumfal în Neapole, singur într-o trăsură deschisă, înaintea sosirii oştirii sale, într-o atmosferă de entuziasm delirant. O lună  mai târziu, într-o istorică întâlnire pe râul Volturno, avea cedeze regatul cucerit regelui , el retrăgându-se pe o insula.

Garibladi si Victor Emanuel al II-lea

Garibaldi s-a interesat de soarta altor popoare europene oprimate si era un bun cunoscator al situatiei rasaritene.In 1877,in ajunul razboiului de independenta, ii scria unui admirator din Romania  “Mă întrebi  ce trebuie să faceţi ? Ei bine, spune tineretului român că şi voi, ca şi bulgarii, grecii, macedonenii, thesalonienii, albanezii, epiroţii şi celelalte popoare ale Orientului trebuie să combateţi sub drapelul libertăţii, până veţi goni Semiluna dincolo de Bosfor”.

De altfel , relatiile lui Garibaldi cu romanii sunt mult mai timpurii.Revolutionarul pasoptist C.A.Rosetii ii pastra portretul in redactia ziarului "Romanul", iar Garibaldi se declara cititor al acestui ziar.Garibladi primea vizitele patriotilor romani  si  marturisea ca in campaniile sale pentru unificarea Italiei fusese sprijinit de cativa romani.

Ziarele reomanesti  de la jumatatea secolului al XIX-lea se intreceau in elogii la adresa celebrului luptator pentru libertate.În noiembrie 1860, “Tribuna  Română” de la Iaşi îl numea “eroul nemuritor al Italiei”, iar 1862, ziarul "Romanul"  scria “Salutare ţie, purtător al sfântului stindard al independenţei şi unităţii naţionale ! Lumea zice c-ai căzut, sacrificiul tău însă te face mai mare decât totdeauna şi România,  care a auzit ş-a înţeles bătăile inimii tale, acum cutează a rădica vocea ei spre tine şi a-ţi zice că te recunoaşte, te respectă, te iubeşte, te veneră, te înţelege”.