Despre prerogativele Papei

Tezele supremaţiei papale (1075) - Grigore al VII-lea, "Dictatus Papae"
I. Biserica romană e întemeiată numai de Dumnezeu.
II. Numai pontificele roman e numit, de drept, universal.
III. El singur poate să depună sau să reaşeze pe episcopi.
VI. Cu cei excomunicaţi de el n-avem voie, între altele, să stăm în aceeaşi casă.
VII. Numai lui îi este îngăduit ca, după împrejurări, să întocmească legi noi, să înfiinţeze comunităţi noi, să facă dintr-un aşezământ de canonici o abaţie şi invers; să împartă o episcopie bogată şi să unească episcopii sărace.
VIII. Numai el se poate folosi de însemnele împărăteşti.
IX. Toţi principii să sărute numai picioarele papii.
X. Numai numele lui să se pomenească în biserici.
XII. Îi este îngăduit să depună pe împăraţi.
XIII. Îi este îngăduit ca, la nevoie, să mute pe episcopi de la o dieceză la alta.
XVIII. Sentinţa dată de el nu poate fi respinsă de nimeni şi el singur poate să respingă sentinţa tuturor.
XIX. El nu trebuie să fie judecat de nimeni.
XXI. Pricinile mai mari ale oricărei biserici trebuie aduse înaintea acestuia.
XXII. Biserica romană n-a greşit niciodată şi, după mărturia Scripturii, nu va greşi în veci.

Ce sugerează această imagine despre suveranul Pontif?

XXIII. Pontificele roman, dacă a fost rânduit în chip legiuit, devine, prin meritele fericitului Petru, fără îndoială sfânt, după mărturia sfântului Ennodius, episcop de Pavia, sprijinită de mulţi sfinţi părinţi, precum se cuprinde în decretele fericitului papă Symmachus.
XXV. El poate să depună şi să reaşeze episcopi fără a întruni vreun sinod.
XXVI. Nu e socotit catolic cel ce nu e de acord cu biserica romană.
XXVII. El poate să dezlege pe supuşi de jurământul de credinţă faţă de cei nedrepţi.
(F. Pall, C. Mureşan, Crestomaţie,p. 124-126)

Pe baza textului citit, raspunde la urmatoarele intrebări:

Ce  atribuţii avea Papa?
De unde dobândeşte Papa autoritatea?
Ce raporturi stabileşte Biserica în raport cu principii sau împăraţii?
Ce obligatii avea, conform textului, un bun catolic?
Cum  era sancţionată nesupunerea creştinilor occidentali? 

Reprezentare medievală a răului şi  a chinurilor

 
 

Germania şi Italia în secolele XI-XV

Aceste două spaţii cunosc o evoluţie asemănătoare  în Evul Mediu:sunt supuse fărâmiţării teritoriale, cauzată de mai mulţi factori.Oraşele germane şi italiene aveau interese divergente, iar menţinerea autorităţii papale la Roma şi permanenta luptă pentru investitură dintre împăraţii germani şi marele episcop roman a fost cea mai puternică piedică în realizarea centralizării politice.De asemenea, sudul italian  s-a confruntat cu mai multe invazii şi cuceriri , precum cea normandă sau cea arabă.
În  spaţiul german, momentul de glorie fusese atins la sfârşitul secolului al X-lea ,sub  puternicii împăraţi Otto I şi Otto al III-lea, care au făcut, asemenea  lui Carol cel Mare, un aliat din Papă.

Penitenta de la Canossa

Dinastia  ulterioară, Franconă nu a mai reuşit aceleaşi performanţe, deoarece Biserica romană se afla în plin proces de afirmare  , inspirat de ambiţiosul Papa Grigore al VII-lea.În acest context defavorabil, conducătorul german Henric al IV-lea este nevoit să implore iertarea pontifului în anul 1077.Excomunicarea sa a fost anulată în urma unor evenimente umilitoare , cunoscute sub denumirea de " Penitenţa de la Canossa".
La sfârşitul secolului  al XII-lea, s-a remarcat împăratul Frederic I Barbarossa , care a încercat să supună puternicele oraşe italiene din Lombardia, însă a fost înfrânt.participant la Cruciada a III+a, şi-a găsit sfârşitul într-un râu din Asia Mică.

Casatoria lui Frederic I Barbarossa cu Beatrice de Burgundia

Urmaşii săi s-au concentrat mai mult asupra sudului Italiei, moştenind regatul Siciliei, însă au ignorat spaţiul germanic, unde s-au impus principii.
De-a lungul secolelor, puterea imperială germană s-a menţinut redusă,  deoarece nu exista un domeniu regal, principii  manifestau tendinţe separatiste, iar puterea centrală era mai mult nominală, decât efectivă.
Prin Concordatul de la Worms , din anul1122, puterea de a numi clerul superior revenea Papei, lipsind monarhia de sprijinul iniţial al Bisericii.
Documentul "Bula de Aur" din anul 1356 înlătura principiul ereditar de alegere a împăraţilor, care erau  aleşi de către şapte principi electori foarte influenţi, membri ai aristocraţiei laice sau ecleziastice.

Împăratul era doar suzeran şi judecător suprem, însă puterea sa era minoră comparativ cu a celor 300 de principi teritoriali.Nu dispunea de armată sau de finanţe.

Fetelor, aşa da!

Desigur că este greu să fii femeie în România zilelor noastre!Încă ne mai confruntăm cu concepţii învechite privind rolul şi locul femeii în societate. Există însă  în istoria modernă câteva românce care au avut curajul să lase bucătăria în favoarea unor domenii  monopolizate până atunci doar de către bărbaţi.Am avut curiozitatea să aflu care au fost primele femei medic, avocat, pilot din România şi nu mică mi-a fost mirarea să aflu că unele au fost pioniere absolute în ale ştiinţei sau că altele au devenit muze pentru artişti de talie mondială.Femeile născute în secolul al XIX-lea nu se gândeau prea mult la viitor , deoarece din tradiţie, ele deveneau soţii, gospodine şi mame devotate.
Iată cum suna un anunţ matrimonial de la 1909

Nu cred că vreuna din cele pe care le voi enumera ar fi răspuns anunţului atât de amuzant pentru zilele noastre.

SARMIZIA BÎLCESCU -ALIMĂNIŞTEANU(1867-1935)
   a devenit prima femeie din lume  care a obţinut doctoratul în Drept la Paris în anul 1890. şi prima femeie avocat din România , însă nu a practicat meseria.A  militat  pentru drepturile şi emanciparea femeilor, finnd una din iniţiatoarele "Societăţii Domnişoarelor Române".

MARIA ROSETTI (1819-1893)
 este prima femeie ziarist din România şi se pare că este reprezentată  sub chipul"României revoluţionare" , în celebrul tablou al pictorului Rosenthal.

ECATERINA TEODOROIU (1894-1917) ,
 celebra "eroină de la Jiu" este cunoscută datorită curajului demonstrat în bătăliile din primul război mondial, a murit în bătălia 
de la Mărăşeşti.

MARIA CUTZARIDA-CRĂŢUNESCU(1957-1919)

  a fost doctor în Medicină şi prima femeie doctor din România.

SMARANDA BRĂESCU(1897-1949)

 este prima femeie  cu brevet de pilot din România şi prima femeie brevetată  ca paraşutist, campioană mondială la paraşutism.

LUCIA STURDZA BULANDRA (1873-1961)
 este cunoscută pentru  prestigioasa activitate  teatrală, ca actriţă şi profesoară de artă dramatică.

ŞTEFANIA MĂRĂCINEANU(1882-1994)
 a fost o chimistă recunoscută de cercurile ştiinţifice internaţionale, ale cărei cercetări au uimit-o pe laureata premiului Nobel,  Marie Curie.

HARICLEEA DARCLEE(1860-1939),numită "privighetoarea Carpaţilor", este o celebră cântăreaţă de operă ,  care i-a fermecat pe celebrii compozitori :Verdi, Puccini, Gounod

SMARANDA GHEORGHIU(1857-1944)

  figurează printre primii exploratori la Polul Nord.Ea a fost, de asemenea, scriitoare, colaboratoare a  numeroase reviste, precum "Convorbiri literare" şi prietena Veronicăi Micle.

VIRGINIA ANDREESCU HARET(1984-1962)  a devenit prima femeie arhitect nu doar din România, ci din lume.Iata una din numeroasele construcţii pe care le-a proiectat

MARIA MIHĂESCU (1885-1968)
 a şocat opinia publică din Bucureşti prin celebrele sale plimbări cu bicicleta de pe Calea Victoria.

MILIŢA PETRAŞCU (1892-1976)
este cea mai importantă femeie sculptor din România , fiind influenţată de arta lui Brâncuşi.

OLGA GRECEANU(1890-1978)
  este o adevărată deschizătoare de drumuri, fiind prima femeie care a predicat într-o biserică ortodoxă, singura femeie acceptată în grupul  creştin -ortodox "Rugul Aprins".

CECILIA CUŢESCU STORCK(1879-1969)
a fondat „Asociaţia femeilor pictore şi sculptore", devenind una dintre promotoarele artei feminine româneşti şi profesoară la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti.

MARIA TĂNASE(1913-1963)
, supranumită  de către Nicolae Iorga"Pasărea măiastră" este cea mai populară cântăreaţă din perioada interbelică, apreciată în  mai multe ţări.

CELLA DELAVRANCEA(1887-1991),
fiica celebrului Barbu Delavrancea, a avut o strălucită carieră de pianistă. acompaniindu-l adeseori pe George Enescu.

ZSOFIA TORMA (1832-1899)
este prima femeie arheolog, fondatoare a Muzeului de Istorie a Transilvaniei, prima femeie Doctor Honoris Causa a Universităţii din Cluj.

România şi Marele Război

Deşi  Primul Război Mondial începuse în anul 1914, România a încheiat  abia la 4 /17 august 1916 Convenţia militară  cu Antanta , angajându-se să  înceapă ofensiva pe frontul din Transilvania  in 15/28 august 1916 , sprijinită de intervenţia rusească în Galiţia si de cea anglo-franceză în Salonic.

Înaintarea in Transilvania a urmărit un plan  stabilit, iar la 16/19 august , soldaţii români au fost primiţi în Braşov, alte grupuri înaintând spre Sibiu,Orşova.Imperiul Austro-Ungar , Imperiul Otoman şi Bulgaria au declarat război României în luna august si au atacat împreună Dobrogea , la Turtucaia (26 aug /8 sept) şi Silistra (28 aug /10 sept).În septembrie 1916 , românii sunt respinşi  pe crestele Carpaţilor, iar sudul Dobrogei este pierdut .

Comunicat oficial

După un eşec in pasul Oituz, trupele Puterilor Centrale  forţează trecătorile dinspre Muntenia şi Oltenia , înaintând pe valea Oltului .În paralel, Dobrogea este ocupată până la linia Constanţa –Cernavodă.

Statuia lui ovidiu daramata de pe soclu de către soldaţii buulgari ocupanţi

Trupele germane înving în a  doua bătălie de la Târgu Jiu (4/17 nov) şi fac jocţiunea  cu trupele lui Mackensen .

După bătăliile de pe Neajlov şi Argeş, capitala este ocupată (23 nov/6 dec). Autorităţile s-au retras în Moldova, iar armata română şi detaşamente ruseşti   au fost plasate pe linia Carpaţilor, apoi de-a lungul  Milcovului, Putnei şi Siretului. Dobrogea până la gurile Dunării, Muntenia şi Oltenia au fost ocupate.În 1917, trupele româneşti au rezistat în “triunighiul eroic” de la Mărăşesti , Mărăşti , Oituz. 

Revoluţia bolşevică din Rusia  a dus la retragerea ţării din război şi a obligat România să accepte  condiţiile dure  prin Pacea de la Bucuresti , inclusiv  pierderea temporară a 70% din populaţie. În noiembrie 1918, România a reînceput războiul pentru eliberare şi reîntregire naţională.

Regele Ferdinand "Reîntregitorul "şi Regina Maria ,"Mama Răniţilor"