Un colt de istorie

Din pacate, istoria isi gaseste tot mai putin locul in vietile noastre agitate, pline de grija zilei de maine.Lucrul acesta este vizibil la tot pasul in jurul nostru, iar eu, in calitate de locuitor al Constantei, ma conving de acest adevar  de fiecare data cand ma plimb pe strazile vechiului oras.
Un scurt popas in zona Peninsulei si este suficient sa iti dai seama ca istoria a devenit un subiect de mult apus, mai precis admiratia pentru lucrurile vechi a fost inlocuita de nepasarea omniprezenta, specifica Romaniei.
Mi-e greu sa ma complac intr-o asemenea atitudine si sa sper ca nici la viitoarea plimbare pe faleza Cazinoului sau prin Piata Ovidiu nu-mi voi rupe picioarele sau pierde flecurile!De aceea, mi-am propus sa le transmit elevilor meu sentimentul de amiratie fata de valorile trecutului si, tocmai in acest scop, sa le prezint intr-o maniera accesibila pagini din istoria Constantei si a Dobrogei, in speranta de a-i face sa simta parfumul vremurilor de altadata.
Sunt convinsa ca nu este un demers singular si ca multi  colegi , profesori de istorie si nu numai,  imi impartasesc parerea ca "publicul" trebuie educat permanent si ca bazele unei educatii solide se gasesc in cei 7 ani de acasa.
In aceeasi masura, sunt de parere ca in perioada adolescentei si pe tot parcursul vietii de adult, educatia este rezultatul unui efort personal , continuu de slefuire.Folosite asa cum trebuie, Internetul si noile resurse ale lumii contemporane  ne pot apropia  de ceea suntem cu adevarat.
In zilele nostre, cred ca este o adevarata arta de a trai in armonie cu trecutul , conectat pe deplin la prezent si cu bateriile incarcate pentru viitor.
Spunand asta, ma gandesc la un film pe care l-am descoperit recent si ale carui invataminte folosesc la orice varsta:

Mi-a trebuit ceva timp intr-o dupa-amiaza de Duminica sa-l urmaresc , pe alocuri mi se parea ca actiunea decurge prea lent dupa standardele pe care mi le inoculase in ultimul deceniu ProTv-ul, insa cel putin trei lucruri m-au impresionat-sa vad un om trezindu-se cu noaptea in cap pentru a studia, multumind de trei ori Divinitatii ca are acest privilegiu!
 -o mama devotata care isi redescopera la o varsta matura pasiunea pentru desen
-un contabil mustacios , pe care concedierea l-a  transformat intr-un muzician sentimental.
Daca aveti chef, chiar va recomand sa-l ascultati pe Ethan Lipton:

http://www.youtube.com/watch?v=GQFFbKxhYYU
Don't go with your song still inside you!