Regatul Franc sub dinastia Merovingiană

Creştinarea regelui Clovis

Francii, conglomerat format de populaţiile  germanice din zona Rinului inferior, folosiţi de ultimii reprezentanţi ai autorităţii romane impotriva celorlaţi barbari in cursul veacului al V-lea.Prim rege la anul 500 Clovis, trece de la păginism direct la creştinism a creat premisele sintezei rapide dintre franci şi populaţia galo-romană, condiţie a solidităţii statului franc.

In doar două decenii din jurul oraşului Cambrai, intr-un puternic regat ce se intindea de la Rin pană la Pirinei. dupa  confruntarea finală cu vizigoţii pe care-i infrange la Vouille (507) şi ocupă părţile de la sud şi vest de Loara ale regatului vizigot.

Soţia lui Clovis împarte regatul celor patru fii, conform obiceiurilor francilor

Acordarea titlului de consul la Constantinopol Urmaşii lui Clovis au reuşit să continue expansiunea teritorială a statului franc, supunand teritoriile de la răsărit de Loara, regatul burgund, Provence, iar la est de Rin şi-au impus protectoratul asupra Thuringiei, Alamaniei şi Bavariei. Luptele pentru putere dintre nepoţii lui Clovis -  forma celor trei regate merovingiene:Austrasia (in est), Neustria (in vest) şi Burgundia (in sud-est)

Datorită unei succesiuni de regi slabi şi a epuizării păminturilor pe care le dăruiseră pentru a-şi asigura fidelitatea aristocraţiei, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanţi ai ei,"regii trindavi" lăsaseră majordomilor conducerea regatului. Pipinizii aveau domenii importante in zona Belgiei actuale şi reprezentau marea aristocraţie francă din nord, ceea ce explică şi treptata consolidare a puterii lor. Carol Martel (719-741) consolidează poziţia familiei şi işi sporeşte prestigiul prin infringerea arabilor, ce efectuau raiduri in Occident, la Poitiers (732).

Pepin cel Scund (majordom intre 741-751) hotărăşte să transforme puterea efectivă pe care o deţinea intr-o regalitate de drept cu - sprijinul papei de la Roma, ameninţat de longobarzi.

In schimb, in 751 legatul papal il unge pe Pepin rege, consfinţind astfel inlăturarea ultimului merovingian.In 754, Papa in persoană il unge din nou ca rege pe Pepin, impreună cu soţia şi cu cei doi fii, ceea ce conferea o şi mai mare legitimitate noii dinastii.