Statutul României până la Primul Război Mondial

Imediat după proclamarea independenţei de stat, la 9 mai 1877, România s-a adresat ţărilor europene, explicând că “poporul e ferm hotarât  să-şi apere cu armele drepturile sale “.În decursul operaţiunilor de la sudul Dunării, armata română a înregistrat aproximativ 10.000 de victime din rândul soldaţilor. 

Atitudinea celorlalte state  a variat, însăşi Rusia considera că  recunoaşterea internaţională a independenţei României  trebuia acceptată de “ansamblul puterilor europene”

La 19 februarie /3 martie 1878, tratatul de pace ruso-turc încheiat la San Stefano  recunoştea independenţa României , însă ignora  contribuţia decisivă a acesteia la câştigarea războiului.Reprezentanţii diplomatici români au cerut să fie admişi la lucrările celui de-al doilea Congres de pace, la Berlin (1/13 iunie-1/13 iulie 1878), unde au obţinut   independenţa ,  conditionată  de acordarea cetăţeniei tuturor supuşilor, fără deosebire de religie. Cererea României de a participa la tratative a fost respinsă , însă I.C. Brătianu si M.Kogălniceanu au fost acceptaţi să  prezinte revendicările ţării.România a obţinut Delta Dunării , Insula Şerpilor şi Dobrogea , în schimbul cedării sudului Basarabiei(judeţele Cahul , Ismail şi Bolgrad ) către Rusia.

 Din anul 1880, autorităţile române au emis Legea de organizare a Dobrogei, în conformitate  cu potenţialul economic şi strategic al acestei provincii, locuită de  aproximativ  20.000 de români şi de numeroşi turci şi tătari, de religie mahomedană.

Noul statut  internaţional al României a întărit prestigiul ţării şi al conducătorului, care judeca astfel însemnătatea momentului din mai 1881 “România a crezut că este necesar şi conform cu întinderea, cu însemnătatea şi cu puterea dobândită şi manifestată prin acte neîndoielnice...de a se proclama regat. 

Nu doar pentru mine personal, ci pentru mărirea ţării mele primesc titlul..”

După participarea la Al Doilea Război Balcanic (1913 ), România a găzduit tratativele de pace de la Bucureşti, obţinând zona de sud a Dobrogei, Cadrilaterul (viitoarele judeţe Durostor şi Caliacra). Ostilitatea diplomatică a Bulgariei şi a Austro-Ungariei a împins-o spre ca în Primul Război Mondial să intre de partea Rusiei, Franţei şi Marii Britanii.